sâmbătă, 30 mai 2009

La inceput era Cuvantul

Si Cuvantul era de la Dumnezeu
Si Dumnezeu era Cuvantul (Ioan 1,1).
Rascolitoare si plina de intelesuri aceasta exprimare atunci cand te gandesti la puterea cuvantului. Chiar si acest gand nu putea fi exprimat decat prin puterea cuvintelor.
In universul sa intim, in interiorul sau nedescifrat de nimeni, omul gandeste, traieste si percepe lucruri de o larga diversitate, de o mai mare sau mai mica importanta, prin cuvinte.
Nimic din toate acestea nu poate fi conturat, cat mai aproape de adevar, decat prin folosirea cuvintelor intr-un mod tacit.
In felul acesta, putem spune ca rolul cuvintelor de a forma si pastra echilibrul interior este determinant. Ele definesc punctele de intrepatrundere a tot ce reprezinta viata spirituala si materiala.
Sa nu uitam ca nimeni nu poate trai singur. Omul simte nevoia comunicarii pe diferite planuri, social, politic, economic, sentimental, cu societatea din care face parte integranta. In aceasta legatura ce se creeaza intre om si societate, pe de o parte, si intre fiecare dintre membrii societatii, pe de alta parte, un rol hotarator il au cuvintele.
Respectand cu acuratete intelesul fiecarui cuvant, constient de valoarea lui, oamenii vor reusi sa se faca intelesi, astfel incat echilibrul, respectul si iubirea vor caracteriza relatiile dintre ei.
Cuvintele, ca esenta, trebuie sa reprezinte o punte de intelegere interumana. Folosirea lor intr-un mod haotic, fara o dreapta cumpanire a sensurilor, nu poate conduce decat la dezbinare, ura si egoism, pierderea autenticitatii trairii noastre.
Cum sa nu remarci puterea cuvintelor cand ele pot sa plimbe sufletul de la formal la relatie, de la sublim la urat, de la teluric la dumnezeire.
Sa nu risipim cuvintele!
.........................................................................
E trist cand omul nu traieste
Sensul cuvintelor scrise de el
Cand insasi poezia-l amageste.
E trist cand toate se sfarsesc la fel...
Si eu scrisei aceste poezii
Ca peste ani sa-mi amintesc
De versul lor fara culoare si-nteles
O simpla incercare lipsita de succes.
O clipa si apune omul
O clipa... si ne nastem iara.
Si-om vrea intelepciunea lumii
S-o deslusim in taina vietii.
O clipa doar de necredinta
Si-atunci se naste tradatorul
Si grindina vuind s-abate
Si-n mai pamantu-i fara roade.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu