Cea mai inselatoare forma de iubire

Nu de putine ori am cunoscut oameni care iti taiau rasuflarea, pe care ii doreai aproape, fara explicatii, intr-o contopire extazica. O sete de fuziune, de uniune cu acea persoana, chiar si necunoscuta tie. Te contraria (intr-un mod atractiv evident), te atragea, te starnea. O iubire exclusivista, nu universala si, poate, cea mai inselatoare forma de iubire dintre toate cate exista.

O percepem ca acea stare a indragostirii, cu caderea brusca a barierelor care exista intre cei doi "indragostiti". Dar aceasta relatie pe cat de intensa este, pe atat de scurta va fi. Dupa ce strainul a devenit o persoana intim cunoscuta, nu mai exista bariere de trecut, nu mai exista o apropiere brusca de realizat.

Daca ar exista mai multa profunzime in trairea noastra, am putea sa simtim nemarginirea celuilalt, iar miracolul depasirii barierelor s-ar putea produce mereu, din nou, in fiecare zi. Atunci nu am mai privi uniunea fizica - depasirea separarii.

Experienta indragostirii este intotdeauna exaltanta, interesanta, dar devine tot mai putin intensa, pana ce se termina cu dorinta de a face o noua cucerire. Iluzia ca noua "dragoste" va fi diferita de cele consumate deja, se datoreaza caracterului inselator al dorintei sexuale.

Aceasta dorinta nu este insa numai o pornire carnala, cum o privesc unii, un apetit fizic sau un mod de inlaturare a unei tensiuni, ci o tinta spre uniune. Aceasta dorinta pana la urma poate fi stimulata si de iubire. Dat fiind acest stimulent, cei mai multi ajung cu usurinta la concluzia, gresita de altfel, ca se iubesc unul pe altul, cand de fapt ei doar se doresc reciproc. Iubirea poate inspira dorinta de uniune sexuala; in acest caz, un autor spunea ca relatia fizica este lipsita de cupiditate, de dorinta de a cuceri sau de a fi cucerit, fiind in schimb plina de tandrete. Daca iubirea erotica nu este si iubirea frateasca, ea nu va duce niciodata la uniune, decat intr-un sens orgiastic, trecator. Fara iubire ramanem niste straini, iar odata pierduta iluzia, instrainarea este tot mai puternica, iar departarea ireversibila.

Tandretea nu este in nici un caz o sublimare a instinctului sexual cum considera Freud, ci produsul direct a unei iubiri dincolo de formele fizice.

Acest produs exclude egocentrismul in doi. Depaseste izolarea, neramanand izolati de restul lumii si instrainati de ei insisi.

Exclusivitatea presupune ca doar ca fuzionez deplin si intens numai cu o singura persoana, cea pe care o iubesc.

In iubirea erotica lipseste vointa. Sa iubesti pe cineva nu este doar un simtamant pasionant, ci este si o decizie, o judecata, o promisiune, cum frumos spunea Erich Fromm. Cum voi considera eu iubirea vesnica, daca actul meu de iubire nu implica judecata si decizie?

........................................................................................................

In orgoliul nostru surd
suna lin...
numai frunza muta
isi trece gandul
prin parul meu.