"Ei sunt cuminti...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate ca cel cuminte-s Eu -
Desi de cate ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...
Eu ma urasc ca nu-s ca Ei...
Eu ii iubesc ca nu-s ca Mine...
Ei beau
Si mint fara rusine -
Si-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun... ca nu-s ca Ei...
Dar cum din Ei toti numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am sa ma duc
De voia mea la balamuc -
Si fiindca nu-mi va parea rau,
Cumintele voi fi tot Eu!…"
Dupa o noapte cu ochii beliti la CNN si in amintiri, am primit vestea. La ora 02.25, ora Romaniei, Fred Corral, legistul-sef din LA, a confirmat pentru CNN decesul lui Michael Jackson, care ar fi implinit pe 20 august 51 de ani. Un start de imagini si amintiri cu cantec mi-ai trecut prin minte. Desi aveam doar 11 ani la al doilea concert Michael, am pastrat o imagine a unui om care a luptat sa depaseasca barierele societatii prin propriul sacrificiu. A mutat muntii, a inaltat spirite, a dat viata muzicii din noi prin compozitiile sale. Un om desavarsit. Fie ca il admiram, il inganam sau repetam in oglinda celebra miscare din bazin, toti l-am adorat. Un gest de multumire si un moment de reculegere. Regele n-a murit. S-a dus sa se odineasca putin. ....................................................................................
Ce urma lasa soimii-n zbor? Ce urma, pestii-n apa lor? Sa fii cat muntii de voinic, Ori cat un pumn sa fii de mic, Totuna e! Si rand pe rand Ne ducem toti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu