Sa vorbim despre schimbare. Aceasta schimbare invocata in alegeri, la fiecare proiectie a unui nou mandat... schimbarea la fata a Romaniei, a fiecaruia dintre noi. Change we can believe in... Si Obama a invins!
Mereu am spus-o si o s-o repet: omul este dator sa schimbe ce e rau in el.
Noi insa cand gandim spre schimbare, gandim noul... necunoscutul ne sperie, dar ne atrage... pur si simplu ne dorim altceva, fara sa gandim daca e bine, e rau sau e potrivit. De multe ori schimbarea nu inseamna decat o fardare a unei realitati pe care nici macar nu suntem dispusi sa o ingurgitam. Ne sulimenim, ne fandosim, ne ipocrizam... in loc sa ne innoim.
Innoirea spiritului in bunatate, echilibru, prestanta gandirii.
Intotdeauna m-am intrebat de ce oamenii fug dupa aparente si prefera falsa impresie in locul autenticitatii personalitatii sale. Unii se dau destepti, altii se plac bogatii, toti insa sunt frustrati de nimicnicia sufletului lor.
Niciodata nu mi-a fost rusine cu mine. Poate m-am simtit stanjenita de anumite lucruri, purtand in memorie anumite complexe (complexe in sensul de tendinte inconstiente formate in copilarie pe baza anumitor relatii familiale si/sau sociale, care determina comportarea ulterioara a persoanei), insa niciodata sa-mi doresc sa intru in pamant, sa ma spulber pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce am realizat, pentru ceea ce am construit din trecutul si prezentul meu. Asta poate si datorita faptului ca, in cazul meu, timpul nu a trecut fara rod, dar sunt sigura ca fiecare dintre noi, dupa masura puterii si a dorintei am reusit ceva: o casa, o familie, un prieten, un copil, un servici satisfacator, o apreciere, un zambet. Fiecare am avea ce sa culegem zilnic doar daca mentinem fruntea sus si inima deschisa.
Blandetea... cea mai insemnata calitate... si nu ma refer la blandetea bunicilor, adusi de batranete si mult prea intelepti ca sa ridice vocea... ci blandetea omului de 20, 30, 40 de ani...
Sa fim blanzi, sa fim rabdatori, sa nu ne agitam la fiece vorba, sa masuram cuvantul, iar orice gest sa porneasca dintr-o daruire de bine. Blandetea vine dintr-o cugetara sanatoasa. Efrem Sirul spunea: daca vrei sa biruiesti iutimea, castigandu-ti blandetea si indelunga rabdare, adu-ti aminte de Domnul Iisus Hristos. El ne-a poruncit sa ne facem urmatori ai blandetii Lui, zicand: Invatati de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre.
Blandetea este starea nemiscata a sufletului, care ramane aceeasi in necinstiri ca si in laude.
Daca ne imbracam in toata blandetea si nemanierea, nu vom obosi mult ca sa slobozim mintea din robie.
Mereu am spus-o si o s-o repet: omul este dator sa schimbe ce e rau in el.
Noi insa cand gandim spre schimbare, gandim noul... necunoscutul ne sperie, dar ne atrage... pur si simplu ne dorim altceva, fara sa gandim daca e bine, e rau sau e potrivit. De multe ori schimbarea nu inseamna decat o fardare a unei realitati pe care nici macar nu suntem dispusi sa o ingurgitam. Ne sulimenim, ne fandosim, ne ipocrizam... in loc sa ne innoim.
Innoirea spiritului in bunatate, echilibru, prestanta gandirii.
Intotdeauna m-am intrebat de ce oamenii fug dupa aparente si prefera falsa impresie in locul autenticitatii personalitatii sale. Unii se dau destepti, altii se plac bogatii, toti insa sunt frustrati de nimicnicia sufletului lor.
Niciodata nu mi-a fost rusine cu mine. Poate m-am simtit stanjenita de anumite lucruri, purtand in memorie anumite complexe (complexe in sensul de tendinte inconstiente formate in copilarie pe baza anumitor relatii familiale si/sau sociale, care determina comportarea ulterioara a persoanei), insa niciodata sa-mi doresc sa intru in pamant, sa ma spulber pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce am realizat, pentru ceea ce am construit din trecutul si prezentul meu. Asta poate si datorita faptului ca, in cazul meu, timpul nu a trecut fara rod, dar sunt sigura ca fiecare dintre noi, dupa masura puterii si a dorintei am reusit ceva: o casa, o familie, un prieten, un copil, un servici satisfacator, o apreciere, un zambet. Fiecare am avea ce sa culegem zilnic doar daca mentinem fruntea sus si inima deschisa.
Blandetea... cea mai insemnata calitate... si nu ma refer la blandetea bunicilor, adusi de batranete si mult prea intelepti ca sa ridice vocea... ci blandetea omului de 20, 30, 40 de ani...
Sa fim blanzi, sa fim rabdatori, sa nu ne agitam la fiece vorba, sa masuram cuvantul, iar orice gest sa porneasca dintr-o daruire de bine. Blandetea vine dintr-o cugetara sanatoasa. Efrem Sirul spunea: daca vrei sa biruiesti iutimea, castigandu-ti blandetea si indelunga rabdare, adu-ti aminte de Domnul Iisus Hristos. El ne-a poruncit sa ne facem urmatori ai blandetii Lui, zicand: Invatati de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre.
Blandetea este starea nemiscata a sufletului, care ramane aceeasi in necinstiri ca si in laude.
Daca ne imbracam in toata blandetea si nemanierea, nu vom obosi mult ca sa slobozim mintea din robie.
Asadar sa cautam frumosul, sa facem binele, sa rostim bucuria.
Asta sa ne fie schimbarea.
Sa biruim prin blandete!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu