In locul legilor fixe de creatie, romantismul proclama principiul libertatii de creatie, urmarind emanciparea limbii si eliberarea poeziei.
"Dv prezentati omul asa cum il vedeti, eu simt nevoia de a-l infatisa asa cum as vrea sa-l vad." (George Sand catre Balzac).
Oare nu suntem toti niste romantici??? Nu manelisti. Romantici. Afirmam factorul emotional, al imaginatiei, al sensibilitatii, al subiectivitatii, cu tendinta de evaziune in vis, in trecut, in exotism. Viata noastra e un amestec de umbra si lumina, grotesc si sublim, corp si suflet, animal si spirit. Da. Animal. Caci dam dovada si de animalism de multe ori. Puterea aceasta a grotescului, seva lui graitoare sunt atat de mari incat ne arunca in lume ca niste Homeri bufoni... Ariosto, Cervantes, Rabelais sunt peste tot, ne privesc si zambesc ironic.
Adesea ne regasim razvatiti, singulari, dar orgoliosi, sau inchisi in noi, parca nu ne gasim nicairi locul. Suntem angrenati intr-o lupta permanenta impotriva ordinii politice, sociale existente. Ne-am pierdut originalitatea geniului, libertatea formelor. Importam diverse sarbatori clonate si fara esenta miscatoare. Am uitat ca:
"De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste.
Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeate.
Dragostea nu se poartă cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.
Nu se bucura de nedreptate, ci se bucură de adevar.
Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
Dragostea nu cade niciodata."
Sa iubim... in fiecare clipa, cu fiecare suflare, nu doar de 14 febr.
"Acum raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea."
"Dv prezentati omul asa cum il vedeti, eu simt nevoia de a-l infatisa asa cum as vrea sa-l vad." (George Sand catre Balzac).
Oare nu suntem toti niste romantici??? Nu manelisti. Romantici. Afirmam factorul emotional, al imaginatiei, al sensibilitatii, al subiectivitatii, cu tendinta de evaziune in vis, in trecut, in exotism. Viata noastra e un amestec de umbra si lumina, grotesc si sublim, corp si suflet, animal si spirit. Da. Animal. Caci dam dovada si de animalism de multe ori. Puterea aceasta a grotescului, seva lui graitoare sunt atat de mari incat ne arunca in lume ca niste Homeri bufoni... Ariosto, Cervantes, Rabelais sunt peste tot, ne privesc si zambesc ironic.
Adesea ne regasim razvatiti, singulari, dar orgoliosi, sau inchisi in noi, parca nu ne gasim nicairi locul. Suntem angrenati intr-o lupta permanenta impotriva ordinii politice, sociale existente. Ne-am pierdut originalitatea geniului, libertatea formelor. Importam diverse sarbatori clonate si fara esenta miscatoare. Am uitat ca:
"De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste.
Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeate.
Dragostea nu se poartă cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.
Nu se bucura de nedreptate, ci se bucură de adevar.
Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
Dragostea nu cade niciodata."
Sa iubim... in fiecare clipa, cu fiecare suflare, nu doar de 14 febr.
"Acum raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu