E drept... sunt altii mai destepti ca mine.
E drept... sunt altii mai frumosi ca mine.
E drept... sunt altii mai buni ca mine.
Si imi vin sute de mii de nume in minte ca o nebuloasa. O nebuloasa care ma face de multe ori sa uit cine sunt. Incerc sa ma caut, sa ma regasesc in aceste sute de mii. Dar ei sunt mult mai destepti, mult mai frumosi si mult mai buni decat mine. Si iar ma caut, tot caut, parca ma vanez pe mine insami. Caci da! sunt o prada a propiului EU. El are dreptul asupra mea. Acest EU egoist, acaparator, care a intrat in pielea mea si m-a pierdut.
Unde e dreptul meu?
Sunt vasal mie insami.
Preocuparea zilnica e ce-mi dau sa mananc, cu ce sa ma imbrac, cu ce sa-mi desfat trupul... Si lupta nici macar nu a fost dreapta. Nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa fiu EU. M-am vanat pur si simplu. Cu arma in mana suntem toti si tot ni se pare ca cineva stiga: "Trageti!". Avem dreptul sa tragem, nu e de ajuns??? De ce sa mai conteze cand si unde? Un singur drept... Traieste-l! Desi singurul, nici cu asta nu ne descurcam. Ne copleseste... uite cat de lipsiti de vlaga suntem toti, luptam cu noi insine... de fiecare data pierdem. Ne lipseste tactica. Stam in defensiva. O singura lovitura si cadem. Speram ca acolo, jos fiind, nu va mai da. Ba din contra, poate i se face mila. Si totusi:
- "De ce dai, ma? De ce dai?"
- "E dreptul meu!"
E drept... sunt altii mai frumosi ca mine.
E drept... sunt altii mai buni ca mine.
Si imi vin sute de mii de nume in minte ca o nebuloasa. O nebuloasa care ma face de multe ori sa uit cine sunt. Incerc sa ma caut, sa ma regasesc in aceste sute de mii. Dar ei sunt mult mai destepti, mult mai frumosi si mult mai buni decat mine. Si iar ma caut, tot caut, parca ma vanez pe mine insami. Caci da! sunt o prada a propiului EU. El are dreptul asupra mea. Acest EU egoist, acaparator, care a intrat in pielea mea si m-a pierdut.
Unde e dreptul meu?
Sunt vasal mie insami.
Preocuparea zilnica e ce-mi dau sa mananc, cu ce sa ma imbrac, cu ce sa-mi desfat trupul... Si lupta nici macar nu a fost dreapta. Nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa fiu EU. M-am vanat pur si simplu. Cu arma in mana suntem toti si tot ni se pare ca cineva stiga: "Trageti!". Avem dreptul sa tragem, nu e de ajuns??? De ce sa mai conteze cand si unde? Un singur drept... Traieste-l! Desi singurul, nici cu asta nu ne descurcam. Ne copleseste... uite cat de lipsiti de vlaga suntem toti, luptam cu noi insine... de fiecare data pierdem. Ne lipseste tactica. Stam in defensiva. O singura lovitura si cadem. Speram ca acolo, jos fiind, nu va mai da. Ba din contra, poate i se face mila. Si totusi:
- "De ce dai, ma? De ce dai?"
- "E dreptul meu!"
1. Au doară începem iarăşi să spunem cine suntem? Sau nu cumva avem nevoie - cum au unii - de scrisori de laudă către voi sau de la voi?
RăspundețiȘtergere2. Scrisoarea noastră sunteţi voi, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii,
3. Arătându-vă că sunteţi scrisoare a lui Hristos, slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii.
4. Şi o astfel de încredere avem în Hristos faţă de Dumnezeu;
Corinteni II 3 1:4