L-am citit de curand pe Adrian Nuta (Despre iubirea nonposesiva si exuberanta) vorbind despre Principiile Arhetipale si regasirea Eului. Bucuria cartii a fost aflarea unor raspunsuri la multe dintre teoriile mele zdruncinate de experientele vietii. Aflata inca sub influenta acestora, dar si in preajma unui pericol ideologic, redau aici o pastila spre vindecarea noastra de imaginea falsa a unei iubiri nemarginite. Pana la urma totul are o limita.
Si comportamentul nostru nesabuit trebuie sa-si gaseasca limita. Frica noastra de a nu-i pierde pe cei din jur trebuie sa se astampere pana nu face victime.
Pana la urma la ce buna posivitatea? Ne transforma din subiecti in obiecte.
A poseda - a detine, a stapani, a dispune. A poseda din latinescu posedere - a se aseza deasupra (nici macar a sta deasupra, macar aici nu era caracterul unilateral atat de pregnant :P).
A fi deasupra cuiva inseamna a avea autoritate asupra lui. Incercarea de a-l poseda pe celalalt este o aparare impotriva fricii. Te temi de singuratate, de schimbare.
Iubirea insa nu taie aripile, nu le leaga fedeles, nu le condamna.
Iubirea nu ia ostatici, nu leaga oamenii de piciorul scaunului soptindu-le: esti foarte important pentru mine!
Iubirea nu construieste inchisori, nu inalta ziduri, nu angajeaza detectivi particulari.
Inchisorile sunt construite din frica.
Iubirea nu este posesiva si nici calculata. Nu-l retine pe celalalt cu forta, nu-l manipuleaza, nu-l santajeaza, nu-l cumpara cu promisiuni.
Iubirea nu ingradeste, ci respecta si amplifica libertatea.
Ii respecti alegerile si disponibilitatea de a iubi.
O iubesti suficient de mult pentru a avea incredere in luciditatea ei? Il iubesti suficient de mult pentru a avea incredere in intelegerea lui?
Daca alegerile celuilat te fac sa suferi e problema ta, nu a lui.
Te iubesc este o eticheta sublima pentru pachete mult mai ieftine si prozaice.
Cum imi spunea un prieten: Daca simti ca ai esuat in dragoste, te rog, nu da vina pe iubire, nu acuza dragostea pentru asta!
In iubire nu exista victime. Victimele exista doar in lupta.
Daca stai acum si plangi nu inseamna ca ai iubit, ci e semnul ca ai pierdut o lupta.
Ceea ce numim iubire in mod obisnuit este atractia pentru o realitate externa ce evoca sau activeaza intr-o anumita masura o realitate interna.
Dificultatile si conflictele apar atunci cand realitatea externa - barbatul sau femeia care te atrage - incepe sa se comporte altfel decat te astepti in baza imaginii existente inauntrul tau.
Sa renunti la iubire e foarte usor. Nu trebuie sa depui nici un efort. E de ajuns sa spui: Relatia noastra s-a incheiat.
Provocarea intensa este de a-ti invinge temerile si de a cuteza sa iubesti cu adevarat.
Si daca vei invata sa iubesti incurajand, stimuland si hranind libertatea celor din jur, atunci vei gusta fericirea.
Nu publicati. E doar pentru dvs. E un articol fundamental gresit, si nu e o parere a mea. Puteam sa trec mai departe, dar gandul mi-a spus sa va scriu. Nu am inteles exact daca este doar o simpla redare a scriiturii dlui Adrian Nuta, daca da, atunci nu-l mai cititi, va rog. Daca nu, trebuie sa va spun ca mi-ati lasat o trista impresie, ca nu iubiti si nici ca ati fi cunoscut vreodata parte din acest sentiment. Dvs aveti un sot? Divortati. Nu aveti, cautati pe cineva aproape. Tot respectul pentru evlavia si credinta ce vibreaza din cuvintele dvs, asta nu poate fi decat un lucru bun, insa in ceea ce priveste iubirea ca sentiment pamantesc, palpabil, firesc, sunteti tulburata. Aveti grija, pareti draguta, e o viata frumoasa, e pacat s-o intelegeti si traiti gresit.
RăspundețiȘtergereNu cred in tot ce afirma Dl. Adrian Nuta in cartea sa, sufletul meu e mult prea zbuciumat de sentimentele pamantesti, palpabile de care vorbeati :) si nu pot doar rationa in fiece moment, insa ce am exprimat aici e unde as vrea sa ajung, unde consider ca trebuie sa se inalte simtirea noastra pentru a-l putea accepta pe celalalt asa cum este el, cu doleantele, ezitarile si refugiul sau.
RăspundețiȘtergereTare m-as bucura insa, daca exprimarea unei opinii ar fi insotita si de o argumentatie macar la nivel ideologic.
Cum vezi tu acest sentiment pamantesc palpabil?
In multe dintre postarile mele am vorbit despre iubire, insa doar cand a venit vorba de gelozie, de posesivitate ai reactionat. Ce trebuie sa inteleg eu?
Si... iubesc. Tocmai pentru ca iubesc intr-un mod coplesitor (asa cum afirma iubitul meu)am citit cartea dlui Nuta, doar doar ma mai vindec nitel.
Multumesc. Mi-ar placea sa cunosc si altii cum iubesc.
Unii criminali, dupa ce savarseau fapta, fara sa aiba timp sa sterga amprentele lasate, incercau in naivitatea lor sa-si "racaie" striatiile degetelor. Cam asta incercam foarte multi dintre noi sa facem cu unele sentimentele de-a lungul vietii. Sa le negam, sa le adunam poate intr-o cutie a Pandorei, sa ne dam palme.
RăspundețiȘtergereImi permit o parere referitoare la dvs. Spuneti ca nu puteti rationa in fiece moment, pai mie imi pare ca rationati chiar mai mult decat e cazul. Argumentatie la nivel ideologic? Vorbim despre dragoste, un cuvant ce nu are defintie, nu trebuie negociat; doar simtit si impartasit, atat e de simplu . Si, asa cum tiparul amprentei este codat sub suprafata pielii, forma acestuia neputand fi distrusa de leziuni superficiale ale epidermei, asa si cu modul in care iubeste fiecare. Nu-ti poti impune sa iubesti calculat, simpla asociere a acestor 2 cuvinte nu-si are locul, nu-si gaseste sensul, e absurda. Daca eu sunt mai mult sau mai putin posesiv intr-o relatie, pai partenera afla asta inca din primele luni si daca nu are de gand sa-si petreaca viata alaturi de o persoana ca mine, nu incearca sa ma schimbe, pleaca. Daca iubitul tau te accepta asa cum esti, si invers, atunci e o relatie reusita, daca insa incercati sa schimbati unul la celalalt chestiuni atat de adanc infipte in codul nostru genetic, cu siguranta nu sunteti pe drumul cel bun. Trebuie doar sa va ganditi daca cel/cea de langa tine e ceea ce vreti alaturea. Cu bune si rele.
Ca un sfat, nu va faceti probleme cand iubiti prea mult, ci cand nu mai iubiti.
Omul este dator sa schimbe ce este rau in el. Am spus-o de nenumarate ori si o s-o repet pana cand voi vedea oameni in jur miscand macar un deget pentru a fi mai buni. Putem sa avem unele caracteristici inscrise in fondul nostru genetic, adevarat, insa unele le deprindem. Eu consider ca a iubi se invata, spiritul si simtirea poate fi educata, totul este sa ai constiinta propriului Eu si undeva in codul genetic bunavointa.
RăspundețiȘtergereIar ratiunea, e camatareasa, dar si utila de cele mai multe ori.
Multumesc pentru comentariu. Simplu si mai ales real. Numai bine!
Ultimul comentariu pe tema. A iubi nu se invata. Vedeti dragostea ca pe o disciplina de profil? Asta ar insemna ca toti sa iubim pe acelasi calapod. Gusturile in materie de umani pe care ii vrem aproape difera de la om la om. Dvs va plac perele, mie merele. Mie imi place sa musc direct din ele, dvs sa le taiati in felii subtiri. Mutumesc, si sa ne oprim pana nu ducem discutia prea departe. Nu incerc sa va fac sa va schimbati parerea, nici nu stiu de ce va scriu, probabil din convingerea ca ceea ce spun e drept si corect.
RăspundețiȘtergereDa! Nu-mi luati dreptul sa am o convingere: Iubirea se invata! Cu primul sarut, cu prima imbratisarea, cu urmatoarele, invatam cu fiecare gest sa iubim, sa ne impartasim sentimentele. Si mai ales cred ca, atunci cand iubesti, incep sa-ti "placa si perele"...
RăspundețiȘtergereIubirea,este permanenta durere si bucurie pe care cineva doreste so simta sau nu.
RăspundețiȘtergereIubirea nu se invata (ca pe o materie)! Iubirea se traieste si reprezinta, dupa parerea mea, un cumul de trairi, simtiri, dorinte, impliniri, dezamagiri etc. Ati invatat sa iubiti? Oare?
RăspundețiȘtergereVa urez sa "iubiti" asa cum ati invatat!
Draga Anonim,
RăspundețiȘtergereEsti de parere ca toti oamenii iubesc la fel?
Nu ma refeream la intensitate! Iubirea are multe definitii...dar in fine! Geniile sunt ne-intzelese! Bafta si sa fii fericita! Esti? :)
RăspundețiȘtergereCand am zis la fel, nu ma refeream la intensitate, ci la modul de exteriorizare, de manifestare a iubirii, acest mod e la fel? Cat despre fericire, nu trebuie sa fii geniu sa realizezi ca fericirea nu exista ;)
RăspundețiȘtergere"Cat despre fericire, nu trebuie sa fii geniu sa realizezi ca fericirea nu exista ;)" - mai ai un pas pana la streang!
RăspundețiȘtergereConcluzie ta: fericirea nu exista - atunci de ce mai vb de iubire? Cind iubesti tu esti trista? pentru ca eu sunt fericit cind iubesc si nu numai eu! Ma opresc aici si pun punct.
Cand iubim se mai intampla sa fim si tristi. Asta nu inseamna ca pana la sinucidere mai e doar un pas. Am dedicat un post si pt acest subiect. Te invit sa il citesti :) seara buna
RăspundețiȘtergereFericirea e sa stii sa iti doresti ceea ce ai! Nu mai are rost sa citesc! Din cite vad eu, suntem multi oameni beti asa ca, mai bine ma retrag si dorm!
RăspundețiȘtergereSomn linistit iti doresc. Oricum fericirea e o stare ce nu tine de materie, pe cand noi suntem mult prea "substantiali" :P.
RăspundețiȘtergere